MUŞEŢEL (Matricaria chamomilla) Muşeţelul face parte din familia Asteraceae, fiind una din cele mai importante plante medicinale care creşte în ţara noastră. Utilizat din vremurile cele mai îndepărtate, muşeţelul era întrebuinţat în Grecia Antică şi în imperiul roman pentru vindecarea diferitelor boli. Egiptenii îl considerau o floare sacră şi îl dedicau lui Ra, zeul soarelui, în timpul ceremoniilor rituale. Răspândit în Europa şi Asia, creşte pe marginea drumurilor, în lanurile de cereale, pajişti şi locuri necultivate. Se mai numeşte matricea, muşăţea, muşeţel de câmp, romaniţă, etc.
Actiuni
INTERN: antiinflamator, emolient, gastroprotector, antiulceros, analgezic, antispastic, stomahic, coleretic, colagog, antialergic, imunomodulator, radioprotector, antitoxic, uşor sedativ, antibacterian, reduce uşor febra. EXTERN: dezinfectant, emolient, antiinflamator, cicatrizant, epitelizant, antibacterian, antimicotic (activ faţă de Candida albicans), tonic capilar (tonifică rădăcina şi firul de păr, căruia îi conferă strălucire, fiind eficient în special pentru părul blond şi şaten).
Indicatii
INTERN: se utilizează ca adjuvant în: faringite, laringite, tulburări digestive (gastrite hiperacide, ulcer gastric, enterocolite, colici abdominale, digestie lentă), afecţiuni respiratorii (sinuzite acute şi cronice, bronşite acute), afecţiuni urinare (cistite, nefrite, glomerulonefrite), dismenoree, radioterapie. EXTERN: se utilizează ca adjuvant în: afecţiuni ale cavităţii bucale şi faringelui (stomatite, afte, faringite), afecţiuni oculare (blefaro-conjunctivite), afecţiuni dermatologice (răni deschise, plăgi superficiale, eczeme, arsuri, înţepături de insecte, psoriazis, eritem fesier si iritaţii cutanate la sugari), leucoree, vaginite, hemoroizi, pentru îngrijirea tenului şi a părului.
Contraindicatii
alergie la muşeţel.
Precautii
REACŢII ADVERSE: poate produce fotosensibilizare şi dermatite de contact.
COMPOZIŢIE CHIMICĂ: ulei volatil (alcătuit din chamazulenă, α-bisabolol, farnesen, farnesol), proazulene (matricină, matricarină), cumarine (herniarină, umbeliferonă), flavonoide (apigenină, luteolină), acizi fenolici (cafeic, clorogenic, anisic, salicilic, vanilic), poliholozide, colină, fitosteroli, acizi graşi, carotenoide, vitamine (B1, C).
Administrare
INTERN: -pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia câte o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15min., după care se înghite cu apă. -maceratul la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu macerat pe zi, cu 30min. înainte de mese. -infuzia – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30min. înainte de mese. EXTERN: -în afecţiuni ale cavităţii bucale şi faringelui se fac spălături bucale sau gargară cu maceratul sau cu infuzia de plantă; -în afecţiuni oculare se administrează sub formă de comprese sau spălături cu maceratul sau cu infuzia de plantă; -în afecţiuni dermatologice şi hemoroizi se administrează sub formă de comprese cu maceratul sau cu infuzia de plantă, sau cataplasme aplicate local, care se obţin astfel: 2-3 linguri cu pulbere fin măcinată se amestecă cu apă caldă astfel încât să formeze o pastă care să poată fi aplicată extern. Deasupra se aplică un pansament care să poată menţine cataplasma la locul afectat minim 3 ore. -în leucoree şi vaginite se fac spălături vaginale cu maceratul sau cu infuzia de plantă. -pentru îngrijirea tenului, se spală dimineaţa şi seara tenul cu un tampon de vată înmuiat în maceratul sau în infuzia de plantă, sau se pot aplica, de asemenea, comprese cu soluţie extractivă pentru tenurile iritate; -pentru îngrijirea părului, ultima clătire după spălare se va face cu macerat sau cu infuzie de plantă. |