Ceai de Ienupar 50gr Dacia Plant

Ienupărul face parte din familia Cupressaceae, fiind un arbust conifer, răşinos, spontan, cu frunze aciculare, cu o dungă albă pe faţă şi verzi-închis pe dos. Fructele se prezintă ca nişte bobiţe, de culoare negru-albăstrui, aromate, cu gust uşor dulceag. Creşte la altitudini de 700-1500m, la marginea pădurilor şi poienelor, în păşuni, coline şi zone muntoase. Rezistent la ger şi la secetă, preferă locurile luminoase. Se mai numeşte archiş, boabe de brad, brădişor, brazi pitici, cetină, feniar, ienuper, inibahar, jinept, jip mic, etc.

INTERN: diuretic, antiseptic urinar, intestinal şi respirator, litotriptic urinar, antiinflamator, analgezic, depurativ, bronhodilatator, stomahic, carminativ, hipoglicemiant, sudorific.
EXTERN: antiinflamator, analgezic, antiseptic.

INTERN:
se utilizează ca adjuvant în: edeme, afecţiuni ale tractului urinar (infecţii şi litiază urinară), afecţiuni digestive (infecţii gastro-intestinale, enterite, enterocolite, colite de fermentaţie, dispepsie, flatulenţă, anorexie), bronşite acute şi cronice, reumatism, artrite, gută.
EXTERN:
se utilizează ca adjuvant în: reumatism, boli articulare, dureri musculare.

sarcină, alăptare, copii mici, alergie la ienupăr.

Administrarea îndelungată poate produce iritaţii la nivelul căilor urinare şi hematurie.
În caz de nefrită acută, cronică şi nefroză se administrează numai la recomandarea medicului.
În cazul administrării pe durate mai lungi de timp (peste 3 săptămâni) se recomandă asocierea ienupărului cu plante cu efect protector asupra epiteliului renal, cum ar fi nalba, coada şoricelului, muşeţelul.
La copii se administrează pe perioade scurte de maxim 7-10 zile. Dozele se adaptează în funcţie de vîrstă şi greutate (de obicei se utilizează ¼ pînă la ½ din doza adultului).

COMPOZIŢIE CHIMICĂ:
ulei volatil (alcătuit din α şi β-pinen, camfen, sabinen, limonen, α-terpineol, geraniol, eudesmol), diterpene (acid comunic, acid isocomunic, acid isopimaric, xantoperol), flavonoide (quercitina), biflavonoide (bilobetina, cupresuflavona), acid isocupresic, α şi β-cedren, taninuri, un principiu amar (juniperina), lactone, pectine, rezine, etc.

INTERN:
-pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia câte o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15min., după care se înghite cu apa.
-maceratul la rece – se prepară din 2 linguriţe cu boabe zdrobite adăugate la 250ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 2-3 căni cu macerat pe zi, cu 30min. înainte de mese.
-infuzia – se prepară din 2 linguriţe cu boabe zdrobite adăugate la 250ml de apa clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 2-3 căni cu infuzie pe zi, cu 30min. înainte de mese.
EXTERN:
-în reumatism, boli articulare şi dureri musculare se administrează sub formă de cataplasme, care se obţin astfel: 2-3 linguri cu pulbere fin macinată se amestecă cu apă caldă, astfel încât să se obtină o pastă care să poată fi aplicată extern. Deasupra se aplică un pansament ocluziv, care să poată menţină cataplasma la locul afectat minim 30min. şi maxim 2 ore(în funcţie de sensibilitatea pielii).