MERIŞOR (Vacciunium vitis-idaea) Sănătatea căilor urinare Merişorul este un arbust pitic răspândit în zonele montane, la altitudini de peste 1300m. Specia provine din emisfera nordică, unde intra în alimentaţia de bază a vikingilor. În scopuri medicinale, se folosesc frunzele, care se recoltează în lunile septembrie si octombrie, perioadă în care conţinutul în substanţe active este maxim. Merişorul conţine următoarele principii active: arbutozidă, metilarbutozidă, arbutină, fraxină, flavonoide, antocianidine şi taninuri.
Actiuni
antiseptic urinar, antiinflamator, diuretic, diaforetic (produce transpiraţie), astringent, expectorant, antitusiv şi antioxidant.
Indicatii
se utilizează ca adjuvant în: infecţii ale tractului urinar (cistite, uretrite, pielonefrite), inflamaţii urogenitale, infecţii acute şi cronice ale tractului respirator (tuse, bronşite, traheobronşite), reumatism, gută şi diaree.
Contraindicatii
Ssarcină, alăptare, alergie la Merişor.
Plante: merişor (600mg).
Ingrediente inactive: celuloză microcristalină.
Administrare
Adulţi şi tineri peste 14 ani: câte un comprimat de 3-4 ori pe zi, înainte de mese. Copii între 7 şi 14 ani: jumătate din doza adultului. Copii sub 7 ani: după sfatul medicului.
Comprimatele se înghit cu apă sau se sfărâmă în gură (absorbţia substanţelor bioactive este mult mai rapidă). În dificultăţi de înghiţire, comprimatele se pot rupe în două.
|