Ceai de Menta 50gr Dacia Plant

Menta face parte din familia Lamiaceae, fiind o plantă erbacee, perenă, cu frunze oval-lanceolate şi flori violacee dispuse într-o inflorescenţă spiciformă, conică. Denumirea ştiinţifică a plantei Mentha provine de la ''Mintha'', numele unei nimfe din mitologia greacă şi romană, care a fost metamorfozată într-o plantă, ce îi poartă numele. Deşi menta este o plantă utilizată încă din antichitate, ea a fost introdusă pentru prima dată în literatura medicală de-abia în secolul al XVII-lea. Datorită uleiului volatil, principalul său component, menta reprezintă una din plantele cele mai folosite în fitoterapia de pe toate meridianele. Se mai numeşte izmă bună, ghiazmă, iasmă, mintă neagră, nintă rece, etc.

INTERN:
tonic digestiv, coleretic, colagog, antispastic, antiseptic, carminativ, astringent, antidiareic, antiemetic, secretolitic, descongestionant al căilor respiratorii, bronhodilatator, analgezic, uşor anestezic, uşor sedativ.
EXTERN:
descongestionant al sinusurilor, bronhodilatator, antiinflamator, analgezic, uşor anestezic, dezinfectant, antipruriginos, antimicotic, antiinfecţios, antiviral (pe virusul herpetic).

INTERN:
se utilizează ca adjuvant în: diaree, infecţii gastro-intestinale, digestie lentă, colici intestinale, enterocolite, dureri de stomac ce apar pe fond nervos, meteorism (balonare), afecţiuni respiratorii (bronşită, laringită, traheo-bronşită, tuse convulsivă, gripă), halenă (miros urât al gurii), rău de mişcare (se administrează sub formă de pulbere), stări de greaţă şi vomă, angoasă, nervozitate, oboseală mentală (se administrează sub formă de pulbere).
EXTERN:
se utilizează ca adjuvant în: faringite (ca analgezic), prurit (mâncărime a pielii), urticarie, herpes şi pentru igienizarea cavităţii bucale.

alergie la mentă.

COMPOZIŢIE CHIMICĂ:
ulei volatil (alcătuit din mentol, mentonă, 1,8-cineol, α şi β-pinen, limonen), acizi polifenolici (cafeic, clorogenic, rosmarinic, ferulic), taninuri, flavonoide (luteolina, hesperidina), saponine triterpenice (acid ursolic şi oleanolic), carotenoide, enzime, săruri minerale, un principiu amar, etc.

INTERN:
-pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15min., după care se înghite cu apă.
-maceratul la rece – se prepară din 2 linguriţe cu plantă adăugate la 250ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu macerat pe zi, cu 30min. înainte de mese.
-infuzia – se prepară din 2 linguriţe cu plantă adăugate la 250ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30min. înainte de mese.
EXTERN:
-în faringite şi pentru igienizarea cavităţii bucale se clăteşte gura sau se face gargară cu macerat sau cu infuzie de plantă;
-în prurit, urticarie şi herpes se administrează sub formă de comprese cu macerat sau cu infuzie de plantă, sau cataplasme aplicate local, care se obţin astfel: 2-3 linguri cu pulbere fin măcinată se amestecă cu apă caldă astfel încât să formeze o pastă care să poată fi aplicată extern. Deasupra se aplică un pansament ocluziv, care să poată menţine cataplasma la locul afectat minim 3 ore.